Doina (Străina)

! inima mea plînge de la sine
inima mea bună ce ştia,
crinul morţii numa pentru mine
numa floarea de cireş ţia,
cu ştiinţă depărtat de tine
să nu semănăm cu-aceştia
care ştiu numa să se-nvenine
unul cu veninul altuia,
cu ştiinţă depărtat de tine
să nu semănăm cu-aceştia,
mîinile-mi ţi-or fi de-acum străine
numa floarea de cireş ţia
inima mea plînge de la sine
inima mea bună ce ştia !

! alba mea ca floarea de narcisă
numa faţa ta mă lumina
tu de-acum desăvîrşit ucisă
mai desăvîrşit decît Moartea
stai ca raza nelumită-nchisă
care numa mort o pot vedea,
tu, Nirvană, pururea promisă
te ştiam numa cu inima,
alba mea ca floarea de narcisă
numa faţa ta mă lumina
tu de-acum desăvîrşit ucisă
mai desăvîrşit decît Moartea
de ce oare mi-ai mai fost trimisă
caut fără urmă urma ta !

! Roata Vieţii numa trupu-mi schimbă
nu de moarte-mi tremură carnea
totul mă-otrăveşte şi mă-nghimpă
toată hrana mea-i otrăvitoa–
limba ce-o vorbesc şi-o plîng nu-i limbă
e numa rugarea mea ruga–
Celui care Tace şi Se-nnimbă
Din Fiinţa Lui Prealuminoa–
limba ce-o vorbesc şi-o plîng nu-i limbă
e numa rugarea mea ruga–
nouă suferinţă trupu-mi plimbă
inima mea suferinţă bea
Roata Vieţii numa trupu-mi schimbă
nu de moarte-mi tremură carnea !

! m-am hrănit de moarte şi de boală
străin îs cît îi străinia
Clară Rază, Tu, Primordială,
rogu-mă nu mă mai învia
cheamă Viaţa mea numa greşală
cheamă-mă să-mi dezvelesc Moartea
recunoaşte-te-oi de nu mă-nşală
trupul alb ca neaua de Fecioa–
Tu, Fiinţă Pură de Lumină
adormirea şi-alinarea mea
pentru Tine astăzi mi-i străină
cea care-mi era ca inima
Tu, Fiinţă Pură de Lumină
străin îs cît îi străinia
mai alintă-mă cu mîna-ţi plină
de-alintare de alint de a– !

4 Cezar Ivănescu, Jeu d’Amour (Străina),
La Baaad, Editura Eminescu,1996, Bucureşti