Jeu d’Amour (Corabie)

! corabie, corabie, cînd plouă-mi pare casa o corabie,
corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sîngele !

! de lacrimi trupul tău e ud
eşti fericită că-ţi ascult
plîngînd îndrăgostit de tine sîngele,
plouă în după-amiază mult
plouă ca-n vremuri de demult
cînd te duceam spre casă-ntr-o corabie !

! nici timp nu e, nici loc nu e – plouă pe mare, Vremea-şi pierde sîngele,
albastră e, albastră e, făptura ta, albastra mea corabie !

!cînd plînsul ploii s-o opri
de care ţărm ne vom lovi
albastra, voluptuoasa mea corabie,
cu untdelemn preasfînt te-am uns
cu ploi de aur te-am pătruns
la verde ţărm care în urma noastră e !

! corabie, corabie, ca suferinţa albă-a unei lebede,
prea repede, prea repede în casa morţii mă cobori prea repede !

! fără cuvînt, fără cuvînt
primit în trupul tău cel blînd,
cu moartea mea singur mă laşi prea repede,
fără cuvînt, fără cuvînt
în moartea mea mă pierd mai blînd
ca tine, sfîntă, pură şi tăcută e,

corabie, corabie ca tine-mi pare Moartea o corabie,
corabie, corabie, trupul tău gol pe care-l poartă sîngele !

4 Cezar Ivănescu, Jeu D’Amour (Corabie), La Baaad,
Editura Eminescu,1996, Bucureşti