Jeu d’Amour (Exorcism)

! „cum trece-n lume toată slava“
şi fiul Omului, bătut,
sfărmat cu graba şi zăbava,
îndură iar Calvarul, mut,

cum trece suliţa preabine
prin trupul celui mai căzut,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut!

! „şi cum trec nourii pe şesuri
ca anii mei care-au trecut“
şi Verbul, ghem de înţelesuri,
azi trece-n guri de balamut,

şi iarba cîmpului şi floarea
cum trec în pulbere, tăcut,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut,

dă-mi, Doamne, crezul şi pudoarea
să trec în pulbere, tăcut,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut!

! cum îmi trec limba peste buze,
buzele care-au cunoscut
gura lui Dumnezeu, lehuze
apoi te-au lins şi te-au băut

şi mi-au rămas în veci străine
şi trup şi suflet, chip de lut,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut!

! cum trece Moartea prin Veneţia
ca o Împărătiţă, gut,
şi prin Balcani cum Petru Creţia
trece ca Platon, precaut,

că şi la noi de-acum, vezi bine,
Teatrocraţia a-nceput,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut!

!Latinii circ voiau şi pîine,
noi voim teatru şi căcat,
Popor iubind precum un cîine
Destinul ce şi-a prezervat,

de-aceea zic, cum trece apa
ce ne distinge de bulgari
şi zic tăcînd, cum bate pleoapa,
în gînd mă rog la Zeii Mari,

Sufletul Lumii ce ne ţine
îl rog, în rugă prefăcut,
fie să treacă de la mine
tot Răul ce mi s-a făcut!

! fiindcă nimic nu valorează
cum un actor preacunoscut
Sorin Postelnicu, glosează,
mai bine zis, glosa, trecut
în R.F.G. se-nteresează
de noi ca de nişte libărci,
la nemţi munceşte, nu creiază
şi-i harnic şi-are multe mărci,

„nimic, nimic nu valorează,
nimic, nimic nu-ntemeiem,
deasupra mea mereu veghează
o stea, planeta mea de lemn,

nimic, nimic nu valorează,
nimic, nimic nu-ntemeiem,
deasupra mea mereu veghează
o stea, planeta mea de lemn,

nimic, nimic nu valorează,
nimic, nimic nu-ntemeiem,
deasupra mea mereu veghează
o stea, planeta mea de lemn“!

Închinare ecumenică

! eu sînt în veci de veci Jidanul,
sînt Jidovul Rătăcitor,
sînt Polonezo-Africanul,
Românul cel Îndurător,
sînt Indianul Piele-Roşă
cu pielea roşie de rîs,
îmi port urmaşii în sacoşă
nu ştiu-ai cui sînt şi nici cîţi îs,

sînt paciaura, detritusul
şi mazochistul de servici,
American-Englezo-Rusul
mă ţine numa-n şfichi de bici,
eu sînt Dibukul ce-ncasează
în cur şi-n gură – şi în cer
unde toţi Sfinţii mă-abhorează
cînd eu Dreptatea mea mi-o cer,

de-aceea zic, nu vreau nimica
din Lumea asta să primesc,
vă las Extazul, vă las frica,
vă las şi sufletu-mi golesc,
de plin şi vid, de Domn şi Diavol,
de Bun şi Rău, bătrîni şi prunci,
eu numai sufletului, ja wohl
îi spun, în Paradis, atunci,
de-aceea zic, să treacă-n fine
Această Lume, Timp Pierdut,
şi-n ea să treacă de la mine
Tot Răul ce mi s-a făcut!