! în vis vin oameni mici.
mici-omuleţi ca libelulele
şi fură încălţările – îmi fură
încălţările
şi-apoi mai mici dispar
prin gaură de şoareci. şi
cu-acest vis rizibil ies
din vis: şi trec prin pâcla
somnului spre tine: înger
enorm de teracotă:
şi-ntind mâinile: şi-mi
scapă plutind departe:
le zăresc în zare:
din milă mă cuprind
(Venus din Milo)
fără de braţe
şi cânt la un pian
divin fără de clape
un clavecin: şi-o harfă:
plâng mâinile plecate
de acasă: acuma sigur
cumpără din piaţă
sacoşe-ntregi de proaspete
surâsuri gingaşe delicate
obviente: şi beţigaşe
parfumate: vii din China
sau din Hong-Kong?
aduci un cap de Buddha
cutii de lemn din lemnul
care înveleşte Moartea
ca-ntr-un parfum de mosc:
eşti? cine eşti
acel care-mi aduce
mâinile la buze şi le
sărută? n-or să se-ntoarcă
la mine niciodată
ca slugile acelea credincioase
jignite maltratate-ndepărtate
de casa părintească de moşie
când vine arendaşul
şi le schimbă
cu-ale lui curve iuţi
dar iuţi la treabă !
_Ceausescu.jpg)
