luni, 27 decembrie 2010
Copilãria lui Ario Paradis
! ca să-mi descopăr faţa din tristeţea
din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea
numită Nenumita
tu, du această cruce
cu trupul tău cel alb
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încă, Doamne !)
cum ai lua un lucru de nimica
un vas lipsit de trebuinţă
ori cum ţi-ai strînge păru-n agrafe
fără să bagi de seamã
ia-mi viaţa
şi mi-o poartă
vorbind cu ea de mine
cu gura ta – fă iar
de frăgezimea gurii tale
să-atîrne viaţa mea
Maria, –
că-s un mort !
din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea
numită Nenumita
tu, du această cruce
cu trupul tău cel alb
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încă, Doamne !)
cum ai lua un lucru de nimica
un vas lipsit de trebuinţă
ori cum ţi-ai strînge păru-n agrafe
fără să bagi de seamã
ia-mi viaţa
şi mi-o poartă
vorbind cu ea de mine
cu gura ta – fă iar
de frăgezimea gurii tale
să-atîrne viaţa mea
Maria, –
că-s un mort !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu